În
visul din salină
păream
om
şi
degetele îmi creşteau,
ochii
mi se deschideau
numai
în amurg;
toate
pentru
a-ţi descifra trupul.
Se
făcea că sunt om şi esti om
şi că
universul, murindu-ne
când
în mâna dreaptă,
când
în mâna stângă,
putea fi uşor întors în
foc.
Se
făcea,
în
visul din salină,
că ne
iubeam –
eu sub
pământ, tu de nicăieri;
eu
carne, tu viaţă;
eu
clipă, tu nemurire;
eu şi
tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu