sâmbătă, 31 martie 2012

Fără credit


Știu că totul s-a spus deja,
Dar a mai rămas timp să ne reinventăm
Azi și mâine
Azi și întotdeauna.

Minime #7


Pentru fiecare există un timp (singurul lucru împărțit în mod democratic, cum zicea Andrei Roșu). Un timp să ne jucăm, un timp să uităm, un timp să învățăm, un timp să iubim, un timp să ascultăm, un timp să luăm decizii, un timp să medităm, un timp să alegem, un timp să râdem, să plângem, să credem. E un timp pentru toate. Marea greșeală a societății este încercarea de a adapta ritmul interior la ceasul celorlalți. Și-atunci, risipind magia personală, orice dorință de a putea reuși se reduce la o idee. „Aș fi putut…”
Ție unde îți este timpul?

marți, 27 martie 2012

Minime #6


Pentru toate neputințele și promisiunile nerespectate găsim întotdeauna scuze în exteriorul ființei noastre; când motivele reale sunt în sinea noastră. Putem face orice, putem fi orice, putem fi oriunde, putem fi cu oricine. Putem de toate, oricând. Totul e numai să vrem (îndeajuns de mult încât să nu mai căutăm scuze).

miercuri, 21 martie 2012

Ludo


În ludomania hărților tale
(panfobie)
încercam să aprind țigara cu unghia mică,
dar
degetele mi-erau așa strâmbe
și
unghiile așa roase,
încât n-am reușit sa-mi dau seama nici măcar ce zi era.

Minime #5


Când n-am nimic mai bun decât pe mine însămi (Montaigne), trăiesc pentru mine și mor pentru mine. Restul e doar rama clișeului fotografic.