A fost o vreme când fugeam neobosită contra mea. Acum, când ceasul şi-a înghiţit minutele, încetinesc...
http://essequamviderimalim.wordpress.com/
Non nova, sed nove
duminică, 27 mai 2012
sâmbătă, 31 martie 2012
Fără credit
Știu că totul
s-a spus deja,
Dar a mai rămas timp să ne reinventăm
Azi și mâine
Azi și întotdeauna.
Minime #7
Pentru fiecare există
un timp (singurul lucru împărțit
în mod democratic, cum zicea Andrei Roșu).
Un timp să ne jucăm, un timp să uităm, un timp să învățăm, un timp să iubim, un timp să ascultăm,
un timp să luăm decizii, un timp să medităm, un timp să alegem, un timp să
râdem, să plângem, să credem. E un timp pentru toate. Marea greșeală a societății este încercarea de a adapta ritmul interior
la ceasul celorlalți. Și-atunci, risipind magia personală, orice
dorință de a putea reuși se reduce la o idee. „Aș fi putut…”
Ție unde îți este timpul?
vineri, 30 martie 2012
marți, 27 martie 2012
Minime #6
Pentru toate neputințele și promisiunile nerespectate găsim
întotdeauna scuze în exteriorul ființei noastre; când motivele
reale sunt în sinea noastră. Putem face orice, putem fi orice, putem fi
oriunde, putem fi cu oricine. Putem de toate, oricând. Totul e numai să vrem
(îndeajuns de mult încât să nu mai căutăm scuze).
miercuri, 21 martie 2012
Ludo
În ludomania hărților tale
(panfobie)
încercam să aprind țigara cu unghia
mică,
dar
degetele mi-erau așa strâmbe
și
unghiile așa roase,
încât n-am reușit sa-mi dau
seama nici măcar ce zi era.
Minime #5
Când n-am nimic mai bun decât pe mine
însămi (Montaigne), trăiesc pentru mine și mor pentru mine. Restul e doar rama clișeului fotografic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)