...
Inimă, intruşi, imens...
...
Nisip, nod, n-am...
...
Vin, vapor, vijelie...
...
Elefanţii, elicoptere, emoţie...
...
Nade, nimic, neştiut...
...
Trecut, trist, telepatic...
...
Arbore, atlas, astigmatism...
Am obosit.
Am obosit să mă nasc, să mă îndes în
pielea ce mă strânge, să xeroxez zâmbete, să îmbrăţişez particule, să îmi sorb
gândurile, să sap imagini, să alerg umbre, să găuresc aureole, să înnoptez în
mine, să iubesc bacterii, să scrijelesc marea, să mă plastifiez, să golesc
timpul, să te sting între cuvinte, să fabric tăcere, să fiu ceilalţi, să uit
aerul, să pierd şi să câştig în acelaşi sens, să strâng risipind, să îmi
strivesc văzul, să mă zbat prin prelungiri osoase, să am inima şi inelarul în
afară, să mi se scurgă pigmentul, să bănuiesc existenţa lui Dumnezeu, să mă
cert cu virgulele, să fac scufundări în absurd, să împuşc vise, să nu ştiu.
Mi-a rămas nealterată doar raţiunea de
a fi om.
... Restul
de azi: o altă viaţă de trăit...