Între noi se cască nebănuitul –
mă refect în tine cariatidă,
aș vrea doar să nu mai...
cioplești în mine răni nevăzute
(lasă-mă să am sufletul întreg,
deși aș putea trai doar cu o jumătate).
Suntem două specii incompatibile
a căror eternitate este diferită;
universul meu merge în sens opus.
(Restul inimii mele zace la tine-n buzunar,
oare ai să te cauți vreodată de
mine?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu