Numele pierdut prin vieţi comune

... Inimă, intruşi, imens...

... Nisip, nod, n-am...

... Vin, vapor, vijelie...

... Elefanţii, elicoptere, emoţie...

... Nade, nimic, neştiut...

... Trecut, trist, telepatic...

... Arbore, atlas, astigmatism...

Am obosit.

Am obosit să mă nasc, să mă îndes în pielea ce mă strânge, să xeroxez zâmbete, să îmbrăţişez particule, să îmi sorb gândurile, să sap imagini, să alerg umbre, să găuresc aureole, să înnoptez în mine, să iubesc bacterii, să scrijelesc marea, să mă plastifiez, să golesc timpul, să te sting între cuvinte, să fabric tăcere, să fiu ceilalţi, să uit aerul, să pierd şi să câştig în acelaşi sens, să strâng risipind, să îmi strivesc văzul, să mă zbat prin prelungiri osoase, să am inima şi inelarul în afară, să mi se scurgă pigmentul, să bănuiesc existenţa lui Dumnezeu, să mă cert cu virgulele, să fac scufundări în absurd, să împuşc vise, să nu ştiu.

Mi-a rămas nealterată doar raţiunea de a fi om.

                                                                                               

... Restul de azi: o altă viaţă de trăit...