miercuri, 25 ianuarie 2012

Pete oarbe


În visul din salină
păream om
şi degetele îmi creşteau,
ochii mi se deschideau
numai în amurg;
toate
pentru a-ţi descifra trupul.
Se făcea că sunt om şi esti om
şi că universul, murindu-ne
când în mâna dreaptă,
când în mâna stângă,
putea fi uşor întors în foc.
Se făcea,
în visul din salină,
că ne iubeam –
eu sub pământ, tu de nicăieri;
eu carne, tu viaţă;
eu clipă, tu nemurire;
eu şi tu...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu