sâmbătă, 31 martie 2012

Fără credit


Știu că totul s-a spus deja,
Dar a mai rămas timp să ne reinventăm
Azi și mâine
Azi și întotdeauna.

Minime #7


Pentru fiecare există un timp (singurul lucru împărțit în mod democratic, cum zicea Andrei Roșu). Un timp să ne jucăm, un timp să uităm, un timp să învățăm, un timp să iubim, un timp să ascultăm, un timp să luăm decizii, un timp să medităm, un timp să alegem, un timp să râdem, să plângem, să credem. E un timp pentru toate. Marea greșeală a societății este încercarea de a adapta ritmul interior la ceasul celorlalți. Și-atunci, risipind magia personală, orice dorință de a putea reuși se reduce la o idee. „Aș fi putut…”
Ție unde îți este timpul?

marți, 27 martie 2012

Minime #6


Pentru toate neputințele și promisiunile nerespectate găsim întotdeauna scuze în exteriorul ființei noastre; când motivele reale sunt în sinea noastră. Putem face orice, putem fi orice, putem fi oriunde, putem fi cu oricine. Putem de toate, oricând. Totul e numai să vrem (îndeajuns de mult încât să nu mai căutăm scuze).

miercuri, 21 martie 2012

Ludo


În ludomania hărților tale
(panfobie)
încercam să aprind țigara cu unghia mică,
dar
degetele mi-erau așa strâmbe
și
unghiile așa roase,
încât n-am reușit sa-mi dau seama nici măcar ce zi era.

Minime #5


Când n-am nimic mai bun decât pe mine însămi (Montaigne), trăiesc pentru mine și mor pentru mine. Restul e doar rama clișeului fotografic.

Minime #4


De-aș cunoaște totul, mi-ar rămane atât de mult nimic de aflat. Tot ce am aflat nu era nimic și nimic din ce nu știam putea să fie totul, mereu.


Minime #3


Pentru femei, dragostea e ca alegerea detergentului. Întotdeauna apar produse noi pe care am vrea să le folosim; la casa de marcat însă ne amintim de produsul ce scoate orice pată, de pe orice suprafață, pe care-l avem deja acasă. Grea e decizia, nu?

sâmbătă, 17 martie 2012

miercuri, 14 martie 2012

Minime #1


Bărbatul care îi aduce iubitei un buchet de flori și o cutie de bomboane, spune indirect „ Nu am nimic mai bun de oferit! (și inima mea încă o țin doar pentru mine).”

[Calitatea unei iubiri nu stă în numărul de flori și marca bomboanelor aduse la aniversare, în frumusețea bijuteriilor sau în cuvintele măgulitoare pe care un bărbat le adresează unei femei; de fapt, nu stă în nimic. Doar atunci când nu i se aduce nimic și nu i se spune nimic, femeia își amintește de modul în care inima celui drag e împachetată într-un servețel în geanta ei, de încercările lui de a-i picta un zâmbet sau de momentele când simpla privire îi răspunde la toate întrebările.]

luni, 5 martie 2012

Esc


Alergăm de-a-ndoaselea
în instantanee rupte de suflu,
împiedicându-ne de variabile aletorii.
Astea sunt clipe ce nu ne (mai) folosesc –
fiecare-și zămislește o lume a lui în care alfabetul nu începe azi.


De aici și până acolo unde nu mai știm
e un spațiu în care nu mai simt,
aici ochii își cântă monocrom tăcerea;
aceeași tăcere pe care nici măcar simțurile tale n-ar cunoaște-o.
Nu-i așa, că de am avea mai puține clipe
am fi, poate, ceva mai fericiți?

P.S. Suntem totdeauna în căutarea eternului în altă parte decât aici; totdeauna ne îndreptăm ochii minții spre alte lucruri decât spre situația prezentă, spre aparența prezentă; sau, mai ales, suntem în așteptarea morții ca și cum n-am muri și reînvia în fiecare clipă. În fiecare clipă ni se oferă o viață nouă. Astăzi, acuma, îndată e singurul lucru ce ne stă la îndemână. (Andre Maurois)