Minime #4

De-aș cunoaște totul, mi-ar rămane atât de mult nimic de aflat. Tot ce am aflat nu era nimic și nimic din ce nu știam putea să fie totul, mereu.

Minime #3

Pentru femei, dragostea e ca alegerea detergentului. Întotdeauna apar produse noi pe care am vrea să le folosim; la casa de marcat însă ne amintim de produsul ce scoate orice pată, de pe orice suprafață, pe care-l avem deja acasă. Grea e decizia, nu?

Minime #2

Încercăm să dibuim viața pe-ntuneric... și apoi ne întrebăm de ce totul e așa complicat.

Minime #1

Bărbatul care îi aduce iubitei un buchet de flori și o cutie de bomboane, spune indirect „ Nu am nimic mai bun de oferit! (și inima mea încă o țin doar pentru mine).”

[Calitatea unei iubiri nu stă în numărul de flori și marca bomboanelor aduse la aniversare, în frumusețea bijuteriilor sau în cuvintele măgulitoare pe care un bărbat le adresează unei femei; de fapt, nu stă în nimic. Doar atunci când nu i se aduce nimic și nu i se spune nimic, femeia își amintește de modul în care inima celui drag e împachetată într-un servețel în geanta ei, de încercările lui de a-i picta un zâmbet sau de momentele când simpla privire îi răspunde la toate întrebările.]

###

            

În fiecare zi scriem

O carte cu păcate.

%

- șoaptele tale -

până și inima mea a tăcut.

Esc

Alergăm de-a-ndoaselea

în instantanee rupte de suflu,

împiedicându-ne de variabile aletorii.

Astea sunt clipe ce nu ne (mai) folosesc –

fiecare-și zămislește o lume a lui în care alfabetul nu începe azi.

De aici și până acolo unde nu mai știm

e un spațiu în care nu mai simt,

aici ochii își cântă monocrom tăcerea;

aceeași tăcere pe care nici măcar simțurile tale n-ar cunoaște-o.
Nu-i așa, că de am avea mai puține clipe
am fi, poate, ceva mai fericiți?

P.S. Suntem totdeauna în căutarea eternului în altă parte decât aici; totdeauna ne îndreptăm ochii minții spre alte lucruri decât spre situația prezentă, spre aparența prezentă; sau, mai ales, suntem în așteptarea morții ca și cum n-am muri și reînvia în fiecare clipă. În fiecare clipă ni se oferă o viață nouă. Astăzi, acuma, îndată e singurul lucru ce ne stă la îndemână. (Andre Maurois)